Archives for Decembrie 2007

Ion - Get rich, or die trying.

4 Decembrie 2007 | Netcategorisite | 3421 Responses

Eu: Dăm test din Ion?
Eu: Dă să mi-l recitesc repede, până vine profa.

Nu merg la cinema des. De fapt, nu-mi aduc aminte ultima oară când am fost. De fapt! a fost atât de demult încât tot ce ştiu e că am fost cândva înaintea celui mai recent duş al meu. Nu o fac doar pentru că mi-aş face griji pentru o viitoare lipsă de bani, deoarece tot timpul eu invit oamenii la film, pe banii lor, la modul:

- Ceau, sunt Eu.
- Ceau.
- Vii la film?
- Da.
- …
- …
- Nu-ţi plătesc, Vali.
- Păi şi-atunci de ce mă mai amăgeşti că vii?!

Am destule metode, printre care una constă în aduc aminte de vechi datorii, atât de vechi încât cel care urmează să mă care la film să nu mai cunoască detaliile, sau, de preferat, chiar datoria - doar în cazul în care datoria nu există. Totuşi, un motiv puternic pentru care nu semnez condica în sălile de cinema la blockbustere, ale căror reclame se află prin toate revistele pe care oricum nu le citesc (mi-a spus un prieten), este titlul acestora, care (1) niciodată nu reprezintă subiectul filmului, sau (2) dacă - eu presupun că - reprezintă, nu-mi atrage interesul. Aşadar, am să iau aleatoriu titluri ale filmelor şi am să explic ce subiect cred eu că sugerează. Am să scriu traducerea proprie, căci n-am încredere în traducerile artistice ale românilor.

Stardust (trad.:Prafu’ dă pă stele):

Îmi imaginez un masacru al industriei hollywoodiene. Un nebun, fuge prin Hollywood cu o armă…nu, cu mai multe arme în mâini, un rucsac plin de cartuşe şi explozibil, gata să se sacrifice pe platoul unei mega-producţii. Poate chiar pe platoul acestui film, deci un posibil reality-show.

Are We Done Yet? (trad.: Gătăm odată?!):

Acesta poate fi un film cu frustraţi sexuali. Probabil un film porno, sau un film cu un viol forţat în care victima se dă bătută, încât să scape şi satisfăcută şi fără bătaie, acceptându-şi rolul în această conjunctură ciudată, ironizând aptitudinile violatorului, de acolo şi titlul: „Are we done yet?”.

Saw 4 (trad.: „Drujba 4″).

Acest film este clar unul horror. Sau un documentar. Da’ merg pe horror. Şi după cum cunosc toate filmele horror, mi se pare un film în care oamenii sunt măcelăriţi, bătuţi, tăiaţi cu drujba, cam ca toate filmele horror sau thriller. Plus că, acesta a ajuns la al 4-lea şi chiar şi titlul spune foarte clar că toate sunt la fel: „Am mai văzut 4″.

Before the Devil knows you’re dead (trad.: Din-ainte ca dracu’ să ştie c-ai murit)

Un film cu pocăiţi falşi - scuzaţi pleonasmul - care se omoară între ei, repede, precum spune şi titlul, crezând că astfel pot să se fofileze pe lângă Diavol, în mult doritul Rai. Da’ din păcate tot în Iad ajung. Sau, un film cu pocăiţi, care se sinucid pe ascuns, fără să afle nici dracu’, ca nu cumva să afle părinţii, colegi de Biserică, să-i pedepsească.

Resident Evil: Extinction (trad.: Răul Rezident: Extincţia)

Un film despre câţiva rezidenţi în Ardeal, prezentaţi într-un mod realist ca fiind un rău existent - încă din titlu - care sunt luaţi noaptea prin surprindere şi deportaţi în ţara lor de origine, situată în vestul Oradiei, iar pentru a economisi fonduri, din simţ naţionalist, sunt omorâţi, la jumătatea drumului, prin zona de vest a Bihorului.

Nu m-am dus la vreunul dintre aceste filme, pentru că ştiu că nici unul nu are un subiect atât de tare, pe cât am scris eu aici.

…

Ce urăsc, de câteva zile:

Balurile bobocilor. Ce sens are şi cui îi pasă? Cretini.

Oamenii bine dispuşi, dimineaţa. Ieri dimineaţa am fost întâmpinat de un coleg, la intrarea în şcoală, cu o voce piţigăiată ţipând către mine: „Bună dimineaaaaţaaa!”, şi o mână transpirată, întinsă, pentru ca să dăm noroc, de parcă eu aş fi prost să-mi dau norocul unuia ca ăsta. De obicei oamenii care nu au o viaţă au timp să se culce la 8 seara (sau la ce oră trebuie să te culci?!) pentru ca la ora 8 dimineaţa să fie proaspeţi, gata să afirme că dimineaţa ar fi bună, din punctul lui de vedere. Apoi, să mă întrebe cu aceiaşi voioşie demnă de reclamele Bonux „ce fac?” - NU DORM, ASTA FAC! Acesta ar fi singurul răspuns, plus o palmă pe după cap cretinului care încearcă să pară bine dispus, înainte de 10 dimineaţa.

Blogării care nu aprobă comentariile. Înţeleg dacă nu sunt acceptate comentariile care conţin cuvinte vulgare, că dară nu cumva să înveţe prostii cititorii, majoritari sub cincisprezece ani. Dar restul? Pentru ce drac’ există opţiunea trimiterii unui comentariu, dacă oricum nu-l aprobi? Un bun exemplu ar fi proasta, care credea că dintr-o dată poate să crape lemne cu ţâţele, în faţa prietenilor, pentru că m-a corectat într-un articol (deoarece am scris „mass-mediei” şi nu se acordă - da’ o cred, nu-i loc de îndoială). Acum, după ce am dat vreo 4-5 comentarii la articole în care scria „vroiam” - şi cu toţii ştim că verbul „a vroi” nu există -, plus la ultimul, al cărui titlu este o întrebare exclamativă, dar fără semnele aferente complet redactate, la capătul acesteia. Priviţi. A! Şi să-ţi bagi fluturii-n tolbă, de la banner, căci am drept de autor pe tot ordinul Lepidoptera.

Ziua de astăzi. Ce zi proastă…